Pentru că simt nevoia să vorbesc cu cineva şi n-am cu cine. Trist, nu? Mi-am făcut acest blog dintr-un simplu motiv. Cândva, lucrurile pe care probabil le voi scrie aici, erau nişte chestii pentru care trăiam...care mă făceau fericită. Acum, ele nu mai există...nu se mai intâmplă. Şi mă doare.
Şi totuşi, pe cât sunt de dureroase...pe atât de importante. Timpul trece şi nu iartă, de aceea...vreau să le scriu, să-mi amintesc prin ce-am trecut. Chiar dacă uneori...aş vrea să le uit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu